BLOG INCHIS.

Rezumat: Fetita cu chibrituri de H. C. Andersen

Fetita cu chibrituri

de Hans Christian Andersen

Andersen, Hans Christian (1805-1875), autor danez ale carui basme au fost traduse in mai mult de 80 de limbi si care au inspirat piese de teatru, balete, filme, sculpturi si picturi. Scriitorul H. C. Andersen s-a nascut la Odensee in anul 1805, in perioada marilor victorii napoleoniene in Europa.

El a suferit mult in copilarie din cauza saraciei si a neglijentei familiale si ca urmare la varsta de 14 ani a fugit de acasa la Copenhaga. Acolo a lucrat pentru Jonas Collins, directorul Teatrului Regal, pana cand Collins a adunat banii necesarii educatiei adolescentului Hans Christian.

Dupa studii, Hans Christian a mai lucrat intr-o casa de comert, dar a lucrat neobosit sa devina scriitor profesionist.

Incepand cu anul 1822, Andersen a publicat poezii, proza si a produs piese de teatru. Primul sau succes a fost “O calatorie de la Canalul Holmen la capatul rasaritean al Insulei Amager in anii 1828 si 1829” (1829), o povestire fantastica in genul celor scrise de autorul german E.T.A. Hoffmann.

Primul sau roman “Improvizatorul” a fost primit bine de public si critici in anul 1835, iar prima lui carte de basme a fost publicata tot in anul 1835.

Scriitorul a calatorit mult in Europa, Asia si Africa, producand multe romane, piese de teatru si carti de calatorii. A devenit insa faimos prin cele mai mult de 150 de basme si povestiri pentru copii, care l-au asezat intre cei mai importanti scriitori din lume.

Basmele sale “Ratusca cea urata” (1843), “Hainele cele noi ale Imparatului” (1837), “Craiasa Zapezii” (1844), “Pantofiorii rosii” (1845) si “Mica Sirena” (1837) au reprezentat inovatii in literatura acelei vremi prin bogatia sentimentelor si a ideilor descrise si prin modul in care foloseau limbajul popular.

Fetita cu chibrituri

Era un ger grozav; ningea si incepuse a innopta: era ajunul Anului Nou. Pe frigul acela si pe intunericul acela, mergea pe strada o biata fetita cu capul gol, si cu picioarele goale. Avusese ea doar niste papuci cand plecase de-acasa, dar nu-i folosisera mult: erau niste papuci mari, pe care mama ei ii rupsese aproape, si erau asa de largi pentru ea, incat mititica-i pierdu grabindu-se sa treaca o strada, unde cat p-aci era sa fie strivita intre doua trasuri. Unul din papuci nici nu-l mai gasise, iar celalalt il luase un baiat care zicea ca vrea sa faca din el leagan pentru copilul lui, cand o avea si el unul.

Fetita mergea cu picioarele ei goale, rosii-vinete de frig; si-n sortul ei vechi tinea strans un vraf de cutii cu chibrituri si mai avea si-n mana o cutie. Fusese o zi rea pentru dansa si nimeni nu-i cumparase in ziua aceea nimic, si n-avea prin urmare nici un ban; si-i era foame si frig tare. Biata fetita! Fulgii de zapada cadeau pe parul ei lung si balai, care se incretea frumos pe langa ceafa, dar nu se gandea ea acum la parul ei cret. Luminile straluceau pe la ferestre, miros de fripturi se raspandea in strada; era ajunul Anului Nou, iata la ce se gandea ea.

Se opri si se ghemui intr-un colt dintre doua case, din care una iesea in strada mai mult ca cealalta. Isi stranse piciorusele sub dansa. Frigul o patrundea din ce in ce mai mult, si totusi nu-i venea sa se duca acasa; aducea inapoi toate chibriturile, si nici un banut macar. Tatal sau are s-o bata; si afara de asta, si acasa nu era tot asa de frig? Ei locuiau tocmai sub acoperis si vantul sufla in voie, cu toate ca fusesera astupate crapaturile cele mari cu paie si cu trente vechi. Manutele ei erau aproape inghetate de frig. A! Un chibrit aprins.

Le-ar putea face bine. Dac-ar indrazni sa scoata unul, numai unul din cutie, sa-l zgarie de zid si sa-si incalzeasca degetele! Scoase unul: harsti! Cum mai trosni, si cum se aprinse! Chibritul ardea ca o lumanarica, tinu manuta deasupra flacarii. Ce lumina ciudata. I se paru fetitei ca sta langa o soba mare de fier, care avea deasupra un capac lucios de arama. Inauntru ardea focul si era asa de cald; dar ce-i oare asta? Fetita isi intindea acum piciorusele ca sa si le incalzeasca si pe ele; flacara se stinse si soba pieri; fetita ramase stand cu ramasita de chibrit in mana.

Harscai un altul, care se aprinse, straluci, si zidul in care batea lumina se facu straveziu ca o panza subtire. Fetita putu vedea pana-ntr-o odaie unde era o masa acoperita c-o fata alba, pe care sclipeau portelanuri subtiri; in mijloc era o gasca fripta umpluta cu prune si cu mere ce raspandeau un miros placut; si, lucru de necrezut, deodata gasca sari de pe masa, si veni cu furculita si cutitul in spinare pana la biata fetita. Chibritul se stinse: si nu mai avu in fata ei decat zidul rece si gros.

Mai aprinse inca unul. Deodata se vazu sezand sub un pom frumos de Craciun; e mult mai mare si mai impodobit decat a vazut prin geamuri la negustorul cel bogat. Mii de lumanarele ardeau pe crengile verzi, si poze de tot felul, ca cele ce impodobesc ferestrele pravaliilor, pareau ca-i zambesc. Fetita ridica amandoua mainile: chibritul se stinse: toate lumanarelele din pom se inaltau tot mai sus, tot mai sus, si ea vazu deodata ca luminitele acelea erau stele. Una din ele cazu si trase o dunga mare de foc pe cer.

"A murit cineva", isi zise micuta; caci bunica ei, care fusese foarte buna pentru dansa si care acum nu mai traia, ii spusese adesea: "Cand cade o stea, un suflet se inalta la Dumnezeu".

Mai trase inca un chibrit pe zid: si se facu o lumina mare, in mijlocul careia era bunica ei in picioare, si era asa de stralucitoare, o privea bland si duios!

- Bunica, striga fetita, ia-ma cu tine. Cand s-o stinge chibritul, stiu ca n-o sa te mai vad. Ai sa pieri si tu din fata ochilor mei, ca si soba de fier, ca si gasca fripta, ca si frumosul pom de Craciun. si aprinse repede toate chibriturile ce-i mai ramasese in cutie, caci voia sa vada mereu pe bunicuta ei. Se facu o lumina ca ziua. Niciodata bunica nu fusese asa de frumoasa, asa de mare. Ea lua pe fetita in bratele ei, si amandoua zburara vesele in stralucirea aceea, asa sus, asa sus, si nu mai era acolo nici frig, nici foame, nici griji; erau la Dumnezeu.

Dar in coltul dintre cele doua case, cand se lumina de ziua, zacea jos fetita, cu obrajii rosii, cu zambetul pe buze... moarta, moarta de frig, in cea din urma noapte a anului. Ziua Anului nou o gasi acolo zgribulita cu gramajoara ei de cutii cu chibrituri, din care o cutie fusese arsa. "A vrut sa se incalzeasca"! zise cineva. Nimeni nu stiu ce frumuseti vazuse fata, si-n ce stralucire intrase impreuna cu bunica, in ziua Anului nou.

Referat: Cuore de Edmondo de Amicis

CUORE

Inima de copil

De Edmondo de Amicis

Această carte este istoria unui an de scoală scrisă de un elev de clasa a III-a a unei şcoli din Italia.

Acest copil işi nota într-un caiet în fiecare zi tot ce vedea şi simtea el, ţinea un jurnal personal după care tatăl lui la sfârşitul anului a scris o carte .

Cartea este împărţită pe luni şi zile.

Prima povestire începe pe 17 octombrie , zi în care incepea şcoala. Enrico începe anul şcolar la şcoala Baretti unde mama lui îl înscrie în clasa a III-a. Copilului îi era teamă de noul profesor, pentru că la ei în fiecare an se schimba profesorul.Frica copilului a fost neîntemeiată deoarece noul professor era un om bun .

În una din zilele care au urmat s-a petrecut următoarea întâmplare: un copil de clasa a II a a salvat un copil din clasa I-a care era să fie călcat de un automobil .El nu a reuşit să se mai salveze a fost călcat pe picior şi a ajuns la spital .

Deşi începuse anul şcolar, în clasa a venit un nou coleg dintr-o altă localitate din Italia

În clasa lui deşi începuse anul scolar a venit un copil nou dintr-o altă localitate din Italia.Din toata clasa, Enrico îl place foarte mult pe Derossi care este cel mai destept din clasă, pe Garrone care este mai mare decât restul elevilor pentru că a fost 2 ani bolnav,pe Coretti, al cărui tată este negustor de lemne .Garrone era un foarte bun coleg, el lua apărarea celor mai mici şi neajutoraţi.

La sfârşitul fiecărei luni, profesorul le spunea câte o istorioară. Prima s-a numit Micul Patriot şi era vorba despre un copil vândut de părinţi unor circari . Aceştia l-au bătut, l-au înfometat, însă copilul a reuşit să scape . Pe vaporul cu care se întorcea acasa a întâlnit oameni darnici care i-au dat bani de pomană . Apoi acei oameni s-au îmbătat şi au vorbit urât şi de rău despre ţara lui Italia . Copilul s-a supărat foarte tare şi le-a dat banii spunându-le că nu primeşte de pomană de la cei care îi ponegresc ţara .

Luna Noiembrie începe cu povestea unui mic coşar care a pierdut banii pentru care muncise şi fiindu-i frică să se întoarcă acasă cu mina goală s-a oprit în faţa unei şcoli de fete plângând amarnic . Fetele au ieşit în pauză şi au strâns bani să-l ajute .

O altă întâmplare din această lună a fost aceea când fiul unui om bogat Carol Nobis l-a jignit pe un coleg sărac Betti făcându-i tatăl calic.Tatăl lui Carol l-a auzit şi l-a pus pe fiul lui să-şi ceară iertare ,iar el i-a strâns mâna lui Betti.

Petru continuarea referatului trimiteti un SMS cu mesajul: BIG 4335335 la numarul de telefon 1395. In maxim 2 minute operatorul nostru iti va trimite un lick prin care sa download-ezi referatul complet. Pret cu TVA: 1.40 Euro. Aveti grija la apatiul dintre BIG si 4335335!!!

Referat: Comoara din insula de Robert Stevenson

Comoara din insula
de Robert Lois Stevenson

Un copil pe nume Jim Hawkins este pus de catre Squire Trelawney si doctor Livesey si alti oameni sa spuna tot ce stie despre Insula Comorilor. Pe usa intra batrunul pirate care bea rom si isi canta cantecul lui enervant.Doctorul Livesey nu suporta sa auda acest cantec si ii poruncise sa taca.
Jim Hawkins locuia cu parintii lui. Intr-o seara, tatal lui murise si, ramasese doar cu mama lui. Urmatoarea zi, dimineata, sosise un om ciudat care isi spunea “Caine Negru”. Acesta vroia sa il vada pe Bill, capitanul. Cand l-a vazut, “Caine Negru l-a lovit si a luat-o la fuga. Fiind lovit grav, Doctorul Livesey ii spuse sa nu iasa din pat si sa nu bea rom, dar acesta nu il asculta si il rugase pe Jim sa ii aduca rom. Dupa inca cateva ore dup ace Bill se scula din pat il apucara ametelie, Jim ducandu-se sa-I dea pastilele.
De dimineata la Amiral Benbow sosi un orb batran care il oblige pe Jim sa il duca la Bill. Ajuns la Bill, orbul nu pierdu timpul si ii infipse un cutit in piept, luand-o la fuga, desi nu vedea.Jim, desi nu simtea nimic pentru el, plansese ca niciodata. Acum cand Bill murise, orbul se pregatea sa ii fure comoara. Mama lui Jim vroia sa ia din comoara doar ceea ce i se cuvine, plecand la Amiral Benbow. Acolo se duse si orbul, care, vroia sa fure lada capitanului.Jim si mama lui pleasera exact cand orbul si complicii sai sosise. Acestia cautau hartiile lui Flint pe care, mama lui Jim avu grija sa le ia. Pew(orbul) le ordonase camarazilor lui sa intoarca casa pe dos pana o gasesc.
Pe drum, niste calareti se indreptau intracolo, unul dintre ei, lovindu-l din greseala pe Pew care dadu coltul.
Dupa moartea acestuia squire-ul si doctoral Liveseyse uitasera pe acele hartii, dandu-si seama ca era o harta a unei comori. Cei doi se hotarasera sa caute aceasta comoara deoarece, erau scrise toate indiciile.

Petru continuarea referatului trimiteti un SMS cu mesajul: BIG 4335335 la numarul de telefon 1395. In maxim 2 minute operatorul nostru iti va trimite un lick prin care sa download-ezi referatul complet. Pret cu TVA: 1.40 Euro. Aveti grija la apatiul dintre BIG si 4335335!!!

Referat: Hansel si Gretel de Fratii Grimm

Într-o cocioabă sărăcăcioasă locuieşte Peter şi soţia sa Gertrud, împreună cu cei doi copii ai lor, băieţelul Hänsel şi fetiţa Gretel. Ei îşi câştigă cu greu pâinea lucrând şi vânzând la târg mături, iar sărăcia şi foamea chinuie întreaga familie. Părinţii sunt plecaţi la târg, iar copiii au rămas acasă să lucreze. Copiii încearcă în zadar să-şi amăgească foamea cu cântul şi jocul, dar până la urmă dau iama în ultima provizie a casei – oala cu smântână pe care o mănâncă pe toată, iar apoi ascund oala, de frica mamei. Tocmai când joaca e în toi, se întoarce de la târg Gertrud care se înfurie că în loc să lucreze, copiii se joacă, şi aleargă după ei să-i tragă de urechi, dar din greşeală loveşte oala şi o s
parge. Supărată îi trimite pe copii în pădure după fragi. Se întoarce tata care reuşise să vândă măturile şi să cumpere tot felul de bunătăţi de mâncare. Când află că deşi s-a înoptat Hänsel şi Gretel sunt în pădure, îl cuprinde teama şi îi povesteşte mamei despre Baba Cloanţa care ademeneşte copiii rătăciţi, îi prăjeşte în cuptor şi-i transformă în turtă dulce.Speriată, mama pleacă în căutarea copiilor, urmată de tată.
În pădure, în timp ce Hänsel culege şi mănâncă fragi, Gretel împleteşte o coroniţă de flori. S-a înoptat de-a binelea şi copiii au rătăcit drumul spre casă. În jurul lor pădurea se transformă, prinde viaţă, piticul Murgilă îi cufundă într-un somn dulce, animalele din basme se învârt şi dansează în jurul lor, iar Zâna Pădurii îi duce în lumea basmelor. Gretel se minunează de tot ce a visat şi e uimită că şi Hänsel a avut acelaşi vis. În faţă le apare o căsuţă de turtă dulce şi cei doi copii încep să rupă bucăţi din căsuţă şi să le mănânce cu poftă. Deodată uşa se deschide şi în prag apare Baba Cloanţa care vrea să-i ademenească să intre în casă promiţându-le tot felul de bunătăţi. Copiii nu se lasă amăgiţi şi vor să fugă, dar vrăjitoarea rosteşte formula magică “hocus-pocus” şi copiii rămân încremeniţi. Hänsel e vârât în cuşcă. Baba Cloanţa, deasupra pe măturoi, o pofteşte apoi pe Gretel (pe care vrea s-o mănânce prima!!) să se uite în cuptor, intenţionând s-o împingă înăuntru. Dar isteaţa Gretel se preface neîndemânatecă şi o roagă pe Babă să-i arate cum să facă şi, profitând de neatenţia Babei, ajutată şi de Hänsel pe care-l eliberează din cuşcă, o împinge pe Babă în cuptor. Vrăjitoarea se prăjeşte şi se rumeneşte (ce razbunare!) şi se transformă în turtă dulce. Şi pentru că în basme totul se sfârşeşte cu bine, conduşi de animalele pădurii, vin şi părinţii care-şi regăsesc copiii şi toţi se îmbrăţişează fericiţi.

Rezumat: Bubico de Ion Luca Caragiale

Bubico
Ion Luca Caragiale

~rezumat~

Fiind in gara,autorul s-a grabit catre casa pentru a-si cumpara un billet.Iesind pe peron alerga catre tren pentru a nu-l pierde.Ajungand,barbatul a cautat un compartiment cat mai confortabil pentru a sta pe parscursul calatoriei.
Omul a intrat intr-un compartiment ce era gazduit de o doamna.Acesta a salutat-o,cand deodata un glas de caine a inceput sa later la barbat ca la un hot.Cucoana a Calmat cainele,acesta bagand capul in poseta.
In compartiment a intrat conducto-
rul, cerand biletele pasagerilor .Bubico scoase capul din geanta si a inceput sa later mai tare.In momentul in care conductorul s-a apropiat de stapna,catelul dadea sa iasa din geanta ,agitandu-se.
Apele s-au linistit,iar femeia si-a aprin o tigareta,si cum barbatului nu-i era somn,s-a gandit sa-si aprinda si el o tigara.Deoarece nu avea cu ce s-o aprinda,a rugat cucuoana sa-I de si lui un fum.Dar nici bine nu apuca sa faca un pas,ca Bubico a inceput sa later mai tare decat la conductor.Cu toata zarva femeia a reusit sa-i dea barbatului un chibrit.
Bubico a venit catre barbat,iar acesta speriat a ridicat picioarele,spunand ca-i este frica.Cucoana i-a zis,ca Bubico nu vrea decat sa se imprieteneasca cu dansul.Domnul i-a dat o bomboana catelului,astfel apropiindu-se de el.
Brbatul a sfatuit-o pe cucuoana san u-l mai tin ape Bubico in geanta si i-ar fi mai bine daca l-ar scoate la racoare.Omul a deschis fereastra compartimentului,apoi a luat o bomboana ademenindu-l pe catel catre dansul.Luandu-l in brate,Bubico a scos capul pe geam.Femeia l-a atentionat pe barbat sa aiba grija de caine pana cand,Bubico a zburat pe geam.
Cei doi s-au grabit catre alarma astfel,trenul oprindu-se.Personalul a intrebat cine a dat semnalul de alrma,iar barbatul aratnd catre femeia lesinata.Trenul si-a reluat drumul.Ajunsi la destinatie,doamna s-a trezit din lesin distrusa de suparare.Plangand in mijlocul multimii,camaradul ei de calatorie s-a apropiat de ea si i-a soptit la ureche ca el a fost cel care a aruncat catelul pe fereastra.Auzind toate acestea,cucoana a lesinat din nou,iar barbatul si-a continuat drumul,disparand in noapte.